Content Preview: rss
527 days ago
ca o corecţie hidratantă pe trup, eu cămaşa ta albă tu butonii ei roşii fiecare mişcare înainte izolată şi conturată de aceeaşi iubire îşi lasă mereu gesturile la urmă să cuvânte, şablon moale pe formele îmbrăţişate până la contopire. http://www.agonia.ro/index.php/poetry/1784775/camasa_alba
527 days ago
îmi plac enorm mini cascadele prin vene mii de picuri proaspeţi strecurându-se uşor prin mine inima trepidând ţesuturile la maxim alunecare între două lumi un apus prea aproape de ferestre soarele dezlipind orizontul din locul lui etern înşirându-l prin mine perle dezlipită de mine,uşoară apa celulelor plutind fără să-mi bagi de seamă alunecarea mea printre ziduri, zile albe pe lângă tine spionarea ta prin sporii mei rebeli prin păr, prin ochii, sub tălpi, pe ceafă e o absorbţie continuă până la anamneză a ceea ce ar fi trebuit să fie. http://www.agonia.ro/index.php/poetry/1786254/droping_water
527 days ago
ziua îşi arată rana, fractură în timp, durerea ei străpunge aerul până la mine destin furat şi ascuns prin ziare, pe forumuri de faţa hienei ce prinde, muşcă şi râde veselă de victoria ruşinii înfipte în sânge nevinovat, de unde Doamne, atâta ură şi atâta cultură incultă în judecata unora? de unde atâta prostie deşteaptă, victorioasă în cele ce te aştepţi mai puţin? atât de inferior şi de smerit trebuie să-mi port haina în fiecarei zi până la invizibilitate să nu calc prea tare pe scorpioni, să levitez numai pe cealalată faţă a zilei, virtual urcându-mi sufletul mintea limpede respir şi eu însumi prin mine însumi, îmi zvântur aripile minţii rebel descarc electric cuvinte nespuse decât în colţul inimii cât vreau şi până unde vreau fără să rănesc fără să ademenesc doar chemând “cocorii” la luptă învingând pe orizont deschis toţi demonii rănilor din mine.
527 days ago
în faţă inimii mi-a rodit cuibul o grădină, cu floral, rebel, cu parfum uniform, stelele clipocesc in ochii ei, vesele, când susură lumina lunii prin ea izvor în noaptea albă, cuibul e mereu acelaşi îl ştii, îndreptat spre soare-răsare, în aleanul cerului hamac de vise şi tăceri plăcute până în adâncul fibrelor, cât de imens e, te mirai? încap două micro-universe în el şi încă alte trei asemeni, ramificate şi întinse asemeni degetelor minţii creatoare expirand mini galaxii, aburi, fiinţe diafane, prin tine tăcut am deschis din nou cele trei ferestre ale destinului curajul, speranţa şi iubirea numele lor prin mine respiră acum atât de alb şi de roşu în acelaşi timp brazdând subţire zi de zi forma timpului prin mine, o alta cale absconsă soartă [ţie protector fără chip, fără de aripi nasc nuferi ] pentru a FI cu tine,a supravieţui mersul meu devine o reinvestire internă în tandreţe într-un TOT meritat a AVEA de acum liber,cu un arbitru BUN dulceag si fără asperităţi ...
