Content Preview: rss
455 days ago
Arbor invers, cu rădăcinile-n vânt, cu tălpile late ca frunza platanului, aproape plutind, abia atingând anotimpurile anului. Cu mâinile crestate ca frunza de stejar, cu trunchiul cu scorbură-adâncă în care dorm urşii cu capul în jos, în zadar spre-un cer de pământ vrând s-ajungă. Mereu cu creirul gol, cu ideile răsfirate ca pe-un deal pomii rotaţi, dus în nori, în scâteile celor neluminaţi. Văzut ca în apă, mereu, şi foşnind de un vânt de pământ, cu rădăcinile înfipte în curcubeu şi-n culori ce nu sunt. Arbor invers am rămas, rupt din sferă cu sfera aceasta aidoma, geamănă... Şi totul îmi pare ştiut, dar nimica din ce ştiu cu ce este nu se aseamănă.
